Materialul adus în discuție de istoricul Felix Ostrovschi, publicat în anul 1900, încearcă să ofere cea mai bună soluție pentru igiena corporală, făcând o comparație între îmbăierea în cadă și folosirea sistemului de duș.
„Sistemul de băi-dușe ca mod de curățire economic și popular este sistemul preferat și preconisat în general de igienisci.
Philippe, unul dintre cei dintâi apostoli ai băilor populare din Franța, nu e partisan a dușei. Dânsul a expus de curând la societatea franceză de igienă motivele cari-l fac să respingă sistemul băilor-dușe pentru clădireleeftene. Cele de căpetenie este că dușa nu curăță în sensul propriu al cuvântului.
Articol recomandat: Ce legume să mâncăm primăvara
Ea nu dă decât o aparență de curățenie. Schimbă culorea lipului dar nu-l ridică. Apa care cade pe corp într-un chip intermitent, lunecă pe piele impresionând-o în chip neplăcut, și n-o înmoe destul pentru a topi săpunul.
Philippe este mai ales partisanul stabilimentelor mari de băi complete, cu piscine de natație astfel cum sunt instalate în Englitera, în Austria și aiurea.
Dar cum aceste stabilimente mari nu sunt cu putință în orașele cu o importanță de mijloc sau în localități mici, s-a imaginat un sistem de băi-lavabou, ce s-a aplicat mai întâi la Lyon.
În acest sistem dușa e înlocuită prin apa pulverisată. Apa redusă în starea de ceață imoepelea fără a o impresiona brusc. Pe când dușa este forțat intermitentă, pulverisarea este continuă, fără ca cheltuiala de apă să fie considerabilă, un litru numai pe minut.
Această înmuere constantă și în mică cantitate realisază cel mai bun chip de curățire; topescesepunul fără a lungi prea tare apa săpunată.
Baia-lavabou este complectată printr-un lighenaș fixat în perete pentru curățirea capului și a feței și prin o bae de piciore într-o apă mai caldă spre a înlesni circulațiunea sângelui.
Acest sistem a isbutit la Lyon, fiindcă într-o singură lună, în August anul s-a dat 23.400 băi-lavabou. Iată o chestiune de igienă publică care ar trebui să preocupe serios și pe administratorii noștri ca și pe întreprinzătorii cu dor de binele public”. [„Călăuza Sanitară și Igienică”, Anul I, nr.22, București, 15 ianuarie 1900].
