Sfatul Medicului

Ce este sindromul de insuficienţă hipofizară (hipopituitarismul)?

Ce este insuficiența hipofizară?

Sindromul de insuficiența hipofizară, denumită și hipopituitarism, insuficiența hipofizară este o afecțiune rară, manifestată prin reducerea sintezei și secreției de hormoni pituitari, cu scăderea funcțiilor importante ale acestora în organism, precum creșterea, reproducerea sau tensiunea arterială.

Articol recomandat: Ulcer Duodenal – Ce este, simptome, complicații, tratament

Articolul continua mai jos

De câte tipuri este insuficiența hipofizară?

Hipopituitarismul este clasificat în hipopituitarism primar – datorat unor afecțiuni ale glandei hipofize ( prin distrugerea, disfuncția sau pierderea celulelor secretoare) sau secundar ( în urma unor boli ce întrerup conexiunile vasculonervoase prin intermediul cărora se eliberează hormonii).

Care sunt cauzele apariției acestei probleme de sănătate?

Cauzele sunt variate, pot fi tumori în zona glandei pituitare (de regulă, benigne), sângerări cerebrale sau hipofizare (apoplexie), interventii neurochirurgicale, traumatisme craniene, radioterapie, patologii congenitale sau pierdere masivă de sânge la naștere.

Altele sunt reprezentate de infecții (tuberculoză/ meningită), infiltrări (de tipul limfomului, hemocromatozei, sarcoidozei) sau inflamației glandei hipofizare.

Articol recomandat: Boli Autoimune – Cum apar si cum le tratam

Cum se manifestă insuficiența hipofizară?

Simptomele corespund scăderii funcțiilor hormonilor pituitari și diferă de la persoană la persoană (atât hormonii afectați, cât și severitatea deficienței). Acestea apar treptat și se agravează cu timpul, deși unii pacienți le pot dezvolta brusc.

  • Deficitul de hormoni tiroidieni produce hipotiroidism, manifestat prin creștere în greutate, oboseală severă, constipație, piele uscată și aspră, intoleranță la frig.
  • Afectarea hormonului de creștere produce la copii deficit staturo-ponderal. La adulți, este mai puțin semnificativă clinic, dar poate da oboseală, slăbiciune musculară, modificări ale distribuției țesutului adipos, tulburări psihologice și sociale.
  • Hormonii LH și FSH la nivel redus produc: la femei- afectarea ciclurilor menstruale, pierderea părului pubian, incapacitatea de alăptare, iar la bărbați – disfuncție erectilă, tulburări de dispoziție, reducerea părului facial și corporal caracteristic.
  • Scăderea hormonului ACTH afectează producția de cortisol din glandele adrenale, responsabil de reacția organismului la stres. Simptomele vor fi de oboseală, scăderea tensiunii arteriale până la stări de leșin, dureri abdominale, grețuri și vărsături, predispoziție crescută la infecții, confuzie.
  • Hormonul ADH scăzut duce la diabet insipid, caracterizat prin sete extremă, urinare excesivă și tulburări electrolitice.
  • Deficitul de prolactină afectează capacitatea de alăptare a femeilor.

Cum poate fi diagnosticată insuficiența hipofizară?

Diagnosticul se bazează pe analize din sânge ce monitorizează nivelul hormonilor (nivelul de cortisol dimineața, hormonii tiroidieni, hormonul de creștere – prin nivelul de IGF-1, hormonii sexuali, cum ar fi LH, FSH, prolactina, estradiolul la femei, iar la bărbați se va doza și testosteronul), teste dinamice (monitorizează nivelul hormonilor după administrarea unor medicamente – testul de stimulare cu ACTH pentru cortisol, testul de toleranță la insulină, testul cu GHRH și/sau arginină), imagistică cerebrală (RMN) sau examinarea funcției vizuale (în decelarea tumorilor cauzatoare).

În ce constă tratamentul?

Tratamentul se bazează pe tratatamentul cauzei și substituție hormonală ce cuprinde hormonii tiroidieni, corticosteroizi, hormoni sexuali, hormonul de creștere și gonadotropine pentru menținerea fertilității.

Pentru ce perioadă de timp se administrează tratamentul?

În general, tratamentul de substituție va trebui administrat pentru tot restul vieții, cu scopul de a restabili parțial sau complet funcția hormonilor afectați.

Ce efecte adverse poate avea tratamentul?

Important de menționat este faptul că reacțiile adverse apar doar dacă doza de administrare a tratamentului este neadecvată.

Câteva dintre efectele secundare ale substituției hormonale sunt următoarele:

  • tratamentul de substituție pe linie cortico-suprarenaliană în doze inadecvate poate da osteoporoză, probleme cardiace, creșterea tensiunii arteriale, probleme musculare, afecțiuni dermatologice, poate crește riscul de infecții și poate determina dispunerea țesutului adipos pe față, trunchi și abdomen. Nivelul prea scăzut de cortisol duce la insuficiență adrenală
  • hormonul de creștere în exces are ca reacții adverse creșterea glicemiei, edeme gambiere și dureri articulare.
  • doze prea mari de Desmopresină duc la retenție importantă de apă și sodiu în sânge, iar scăderea bruscă a nivelului sodiului duce la stări de rău și convulsii.

Insuficiența hipofizară este vindecabilă?

Tratamentul corect și complet va reuși să restabilească funcțiile endocrine afectate, dar va necesita modificări ale dozei în diverse situații, precum în timpul infecțiilor virale, diareei, vărsăturilor sau intervențiilor chirurgicale și stomatologice, precum și în sarcină sau situații de stres.

Anumite condiții cauzatoare de hipopituitarism, cum ar fi tumorile hipofizare, pot necesita intervenție neurochirurgicală sau radioterapie pentru reducerea dimensiunilor. Alți factori ce provoacă insuficiență hipofizară pot beneficia de tratament medicamentos.

Cum poate fi prevenită insuficiența hipofizară?

Din păcate, nu există metode de prevenire a insuficienței hipopituitare, ci accentul ar trebui să cadă pe depistarea situațiilor de risc. Cum ar fi administrarea de medicamente ce induc hipopituitarism, radioterapia de cap și gât, nașterile cu hemoragii abundente, pacienții cu tumori sau infecții cerebrale sau care au suferit un traumatism cranio-cerebral sever.

Dr. Borz Andreea, medic specialist endocrinolog, recomandă ca în toate situațiile de risc să existe o strânsă colaborare între medicul curant și medicul endocrinolog, astfel încât toate cazurile de hipopituitarism să poată fi decelate într-un stadiu cât mai incipient și tratate corespunzător.

De asemenea, în cazul în care un pacient prezintă un tablou simptomatic complex și nespecific, o situație care duce la amânarea unui diagnostic corect, ar trebui să se ia în considerare și posibilitatea unei cauze hormonale.

Articole asemanatoare

Back to top button