Cum gestionăm emoțiile la copii în timpul autoizolării – PSIHOLOG Renata Szekely.
Perioada aceasta a autoizolării ne-a afectat diferit pe mulți dintre noi, însă e important de luat în calcul felul în care copiii pot să ne semnaleze propriile trăiri.
Limitarea interacțiunii cu cei de vârsta lor, trecerea de la mediul școlar la cel online, limitarea mediilor de joacă și schimbarea majoră a unei rutine de zi cu zi bine stabilite poate duce la comportamente greu de gestionat în rândul părinților.
Articol recomandat: Cum ne reluăm viața după izolarea la domiciliu. SFATUL PSIHOLOGULUI
Aceștia ne pot transmite faptul că se confruntă cu o situație dificilă prin:
- iritabiliatate,
- pierderea energiei,
- apariția apatiei,
- episoadele de plâns frecvente,
- comportamente agresive tot mai dese,
- simptomele psihosomatice precum durerile abdominale,
- dificultatela culcare
- refuzul frecvent de a participa la anumite activități
Luând spre exemplu plânsul, acesta nu e întotdeauna un indiciu al unei nevoi sau dorințe imediate.
În mare parte, acesta este un mecanism natural de eliberare a stresului care permite copiilor să se vindece de efectele unor experiențe înfricoșătoare sau frustrante care au avut loc anterior.
Cu alte cuvinte, bebelușii și copiii plâng pentru a comunica nevoi nesatisfăcute, însă acesta nu este singurul motiv – ei plâng, de asemenea, pentru a elibera stresul și încordarea care rezultă din tensiunea fizică sau emoțională.
Plânsul ne poate apropia de cei din jurul nostru.
Este un mecanism important de comunicare pentru construirea unui atașament și o înțelegere puternică între copii și părinți. Acest lucru este evident mai ales atunci când cei de lângă ne oferă supotul lor atunci când plângem, permițând să apară beneficiile vindecării.
De fapt, oamenii sunt programați din punct de vedere biologic pentru a căuta apropierea față de cei din jur ca un mod de reglare și aliniere a stărilor noastre emoționale și fizice .
Atunci când emoțiile sunt recunoscute și validate,acest lucru inițiază procesul de vindecare
În primul rând, există apropierea față de celălalt, „Te aud, văd că ești supărat”, apoi oferirea conexiunii și crearea unui spațiu de siguranță, „ Ești în siguranță acum, știu că poți trece prin asta. Sunt aici.Ești iubit.
Oferind căldură și înțelegere în momentul în care copiii noștri sunt supărați, permitem eliberarea sentimentelor rănite. Conexiunea pe care o oferim în aceste momente oferă o experiență diferită ; creează un mediu de siguranță și calm.
Plânsul copiilor poate să declanșeze la părinți emoții precum anxietate, vină,supărare sau resentimente, însă e de datoria acestora de a-și regla propriile emoții pentru ca mai apoi să vină în sprijinul copilului.
Prin înțelegere, aceștia le oferă copiilor spațiul pentru a-și dezvolta și trăi în mod sănătos propriile emoții.
Modul în care părinții reacționează la izbucnirile emoționale pot avea efecte de lungă durată asupra învățării, reglării sociale și emoționale , iar mai apoi integrării la vârsta adultă.
Întorcându-ne la situația autoizolării , aceste schimbări în rutina zilnică cu siguranță au generat o serie de comportamente dezadaptative.
O altă emoție pe are copii o pot resimți mult mai des în această perioadă, poate fi furia/iritabilitatea care poate să ducă la comportamente asociate agresivității.
Furia este o emoție normală și sănătoasă. Dar mulți copii se luptă să înțeleagă diferența dintre sentimentele furioase și comportamentul agresiv. Frustrarea și furia se pot transforma rapid în sfidare, lipsă de respect, agresivitate și accese de furie atunci când cei mici nu știu cum să se descurce cu propriile emoții.
Când este lăsată necontrolată, agresivitatea în copilărie, cum ar fi bătaia, scuipatul și tachinarea, poate duce la probleme suplimentare. Spre exemplu, furia și agresivitatea au fost asociate cu probleme academice, de respingeri de la egal la egal și cu o sănătate mentală precară la vârsta adultă.
Uneori, comportamentul agresiv provine dintr-o varietate de sentimente incomode, cum ar fi tristețea sau rușinea. Poate unii copiii se simt triști că nu își mai petrece timpul prietenii, dar răspund cu furie pentru ca este mai ușor sau pentru a-și masca supărarea pe care o resimt.
Cel mai bun mod de a-i învăța pe copii cum să facă față furiei este părinții să le arate felul în care aceștia fac față emoțiilor atunci când se simt furioși. În momentul în care copilul vede cum părintele își pierde cumpătul, probabil și ei vor face la fel. Dar, dacă vă vor vedea că părintele face față emoșiilor într-un mod mai blând, vor urma exemplul.
Deși este important ca părinții să-și protejeze copiii de cele mai multe probleme ale adulților, este sănătos să vadă cum își gestionează sentimentele de mânie cei din jurul lor. Verbalizarea sentimentelor îi va învăța pe copii să vorbească șiei despre emoțiile lor.
Normalizarea și validarea emoției de furie va crește șansele ca cei mici să își dezvolte comportamene adaptative .
De asemenea, pe lângă discuțiile despre comportamentul agresiv, părinții pot sugera copilului să genereze împreună alternative mult mai bune de a acționa în acele momente.
Câteva sfaturi utile în a gestiona stările copilor in perioada autoizolarii
- Explicați evenimentele curente în termeni generali și în termeni pe care copilul dvs. îi poate înțelege.
Explicați-i felul în care dumneavoastră vă simțiți în legătură cu situația de față.
- Protejați-i de mass-media, emisiuni tv și radio, fotografiile din ziare.Acestea le pot comunica faptul că adulții nu se simt în siguranță sau că nu au control asupra situației.Iinfomați-vă abia după ce copiii s-au dus la culcare .
- Reexaminați împreună conceptele de bine și rău.
Trebuie să-i anunțăm pe copiii noștri că toți suntem buni și, cu toate acestea, facem cu toții lucruri de care nu suntem mândri atunci când ne simțim răniți sau cuprinși de frică/supărare. Atitudinea conform căreia unii oameni sunt răi și merită discriminare este una pe care noi, cu toții trebuie să o înlocuim astfel încât să putem trăi în pace cu cei din jur.
- Oferă predictibilitate.
Concentrați-vă asupra momentului prezent, sarcinilor și rutinelor din fiecare zi și asupra bucuriei de a fi împreună și de a vă bucura de compania membrilor familiei.
- Întărește sentimentul de apartenență, de ,,împreună,,.
Discutați cu toții ce vă place și ce vă displace în această perioadă.Invitați-i să genereze idei despre cum putem schimba unele lucruri.Arătați-le că îi ascultați și luați în calcul și părerea lor.
Răspunsul oferit de către un părinte prin căldură și empatie copilului supărat nu țintește sancționarea unui comportament indezirabil, ci permite activarea procesului de vindecare. Când un părinte devine ancorara siguranței în furtuna emoțională a copilului , ambii vor beneficia de o relație mai puternică și mai strânsă.
Dacă vă confruntațicu astfel de situații și aveți nevoie de mai multe informații, puteți să mă contactați prin email la adresa psenataszekely@gmail.com sau la numarul de telefon 0770105911.
