Terapia prin artă pentru copiii care au trecut printr-un eveniment traumatic este de a facilita schimbarea pozitivă prin implicarea într-o activitate împreună cu terapeutul și materialele de artă în cadrul unui mediu sigur.
Articol recomandat: Sindromul impostorului la mame – ce este și cum poate fi remediat?
Care sunt principiile fundamentale ale terapiei prin artă?
1. Realizarea imaginii vizuale este un aspect important al procesului de învățare umană;
2. Arta realizată în prezența unui terapeut de artă poate permite unui copil să intre în contact sentimente care nu pot fi exprimate cu ușurință în cuvinte;
Când se discută despre utilizarea artei ca intervenție cu copiii care au suferit un eveniment neplăcut, trebuie mai întâi să se definească ce este de fapt un dezastru din perspectiva copiilor.
Dezastrul pentru un copil poate lua mai multe forme. Sensul dezastru pentru un copil poate cuprinde evenimente provocate de om, cum ar fi războiul, revoluțiile sau terorismul. Poate cuprinde de asemenea și venimente naturale precum uragane, tsunami, tornade și cutremure. Poate cuprinde, totodată, evenimente individuale și personale cum ar fi moartea unui părinte, pierderea unui animal de companie sau un incident personal din viața copilului.
Când un copil este expus dezastrului la aceste niveluri multiple, el sau ea poatesă fie traumatizat și acest traumatism psihologic poate duce la tulburări de stres posttraumatic.
În momentul în care copiii se confruntă cu un dezastru, trauma poate influența problemele normale de dezvoltare pe care le lucrează în timpul și după dezastru, agravând astfel impactul psihologic al dezastrului. După ce evenimentul neplăcut trece, copilul poate să regreseze, să fie mai retras, agresiv, deprimat, anxios, sfidător, hiperactiv, antisocial, vulnerabil sau paranoic.
Deasemena, aceștia pot avea coșmaruri din cauza acestui traumatism . O persoană în vârstă de 9-15 ani se confruntă deja cu probleme normale de identitate a adolescentului, care apoi pot fi agravate din cauza noțiunilor lor despre cine cred ei că sunt, ce reprezintă familia lor, cartierul și școala lor – toate acestea putând fi brusc perturbate sau schimbate.
Copiii pot avea amintiri fragmentare despre ceea ce au trăit iar aceste lucruri pot deveni recurente și pot interfera cu capacitatea copilului de forma încredere în oameni, identitate de sine, relații pozitive și mecanismele sănătoase de coping în fața adversităților realității.
Trauma experimentată de un copil în timpul dezastrului este de natură bifazică . Aceasta înseamnă că sinele se disociază în timpul traumei, purtând o memorie intolerabilă către inconștient. Este dificil pentru victimele traumei să atașeze o etichetă verbală emoțiilor resimțite, deoarece legarea afectului la cunoaștere poate duce la reexperimentarea traumei prin vise, coșmaruri și flashback-uri.
Energia fizică, mentală și emoțională este apoi utilizată pentru apărarea împotriva anxietății și gânduri recurente amenințătoare, mai degrabă decât pentru dezvoltarea naturală și construirea unei relații sănătoase .
Arta este o modalitate de a oferi distanță față de efectul intens asociat dezastrului și o modalitate de a lucra în jurul și prin apărările naturale care apar atunci când se încearcă legarea emoției cu evenimentul neplăcut.
Abilitatea de a crea artă despre gândurile și sentimentele amenințătoare canalizează energia copilului în artă sau într-o sarcină pozitivă, care poate fi atunci explorat în siguranță. Mai apoi aceste creații pot fi examinate, discutate și transformate în sens concret într-un mod de cunoaștere și rescriere a evenimentelor din trecut.
Crearea artei după un dezastru oferă copiilor o modalitate de a-și da sens experiențelor lor, de a-și exprima durerea și pierderea și să devină participanți activi la propriul proces de vindecare, începând procesul de a se vedea ca „supraviețuitori” mai degrabă decât ca „victime”. Arta este o formă naturală de comunicare pentru copii, deoarece este adesea mai ușor pentru ei se exprimă mai degrabă vizual decât verbal.
Exemple de exerciții prin artă pentru copiii care au trecut printr-un eveniment traumatic
- Desenați o imagine de „îngrijorare” sau „siguranță” pentru cei timizi sau retrași.
Rugați-i să deseneze o imagine a modului în care ei percep „îngrijorarea” sau „siguranța” - Exerciții de punte
Desen sau construcție care să simbolizeze timpul , începând cu cea pre-traumă până în prezent.
Spune „construiește un pod care să-l înfățișeze sentimentul de securitate personală până în prezent. Elementele incluse ar putea conține :punctul de început, natura podului, scopul podului, ceea ce se află sub pod și punctul final a podului. ” - Harta emoțiilor
Folosiți o culoare diferită pentru a reprezenta următoarele sentimente: bucurie, frică, tristețe, dragoste de sine,dragostea pentru ceilalți și furie. Lasă forța și natura sentimentului din interiorul tău să determinedimensiunea, forma și culoarea sentimentelor exprimate. - Rezoluția furie
Folosiți o coală de hârtie și așezați-o pe un perete. Spune „Vreau să te ridici și să înnegrești întreaga bucată de hârtie. Vreau să simți furia care curge din tine spre hârtie. Folosește cât de multă energie și forță poți. Să vedem cât de mult poți înnegri hârtia; Odihnește-te și vom șterge împreună hârtia cu radiere. Creați ceva pozitiv în marea de negru și alb pe care tocmai l-ați creat. - Cutii cu amintiri
Faceți cutii pentru colectarea și păstrarea obiectelor care îi oferă copilului un sentiment de calm/siguranță. - Picturi memoriale care înfățișează / memorizează evenimentul
E important ca cel mic să aibă o reprezentare cât mai acurată a ceea ce s-a întâmplat , însă la final să trageți împreună concluzii care să accentueze abilitatea acestuia de a trece peste și a face față a lucrurilor întâmplate. - Construirea unui obiect din resurse minime
Aducerea laolaltă a pieselor pierdute și sparte creează o metaforă palpabilă - Imagine de sine
Desen/colaj care să se focuseze pe imaginea sinelui de dinainte, în timpul evenimentului neplăcit și acum în prezent.
Arta realizată în limitele sigure ale camerei de terapie poate permite unui copil să exploreaze și să își exprime emoțiile care sunt mai dificil de reprodus prin cuvinte. În loc să acționeze asupr asentimentele „dificile” ,copilul ar șansa să le creeze printr-un obiect. Arta poate acționa ca un vas pentru emoțiile puternice resimțite de acesta și poate fi un mijloc de comunicarea dintre copil și adult.
Renata Szekely, psihoterapeut cognitiv-comportamental
