Diverticulul Meckel reprezintă o formațiune protruzivă, care iese din peretele intestinului sub formă de sac către exterior, fiind o anomalie comună a tractului gastro-intestinal, prezentă încă de la naștere la 2-3% din populație. El se regăsește la nivelul ileonului terminal (ultima porțiune din intestinul subțire). Uneori, poate conține țesut ectopic, de tip gastric sau pancreatic.
Care sunt cauzele apariției acestei afecțiuni?
Articol recomandat: Prolapsul rectal (procidenţa rectală): cauze, simptome, tratament
Diverticulul meckel este o afecțiune congenitală, apare în dezvoltarea fetală timpurie, fiind un vestigiu al ductului omfalomezenteric, ce are rolul de a conecta ileonul terminal de ombilic și sacul vitelin în viața intrauterină.
Acest duct se închide în mod normal în săptămânile 7-8 de dezvoltare, însă nu se cunosc cu precizie cauzele pentru care, la unele persoane, închiderea este incompletă și apare diverticulul Meckel. Inflamația, ce poartă numele de diverticulită, apare mai comun la adolescenți, dar se poate manifesta la orice vârstă.
Articol recomandat: Tot ce trebuie să știi despre hernia hiatală
Diverticulul meckel simptome
Diverticulul Meckel este asimptomatic, nedureros în majoritatea cazurilor, descoperit incidental. Totuși, la unele persoane pot apărea simptome în primii ani de viață, sau chiar în perioada adultă.
Cel mai comun simptom este sângerarea rectală (mai ales la copiii mai mici de 5 ani), dar pot apărea ulcere la nivelul intestinului, ce produc scaune cu sânge.
Simptome frecvente sunt grețurile și vărsăturile, dureri abdominale sau simptome ale anemiei (oboseală, fatigabilitate, amețeli, paloare), uneori febră (în caz de inflamație). Manifestări ale obstrucției intestinale (balonare, lipsa tranzitului pentru materii fecale și gaze, vărsături) apar, de regulă, la vârste mai mari, sau în perioada adultă.
Articol recomandat: Hernia inghinala – Cauze, simptome, complicatii, tratament
Cum este diagnosticat diverticulul Meckel?
Diagnosticul este mai dificil, deoarece acesta mimează simptomele altor patologii din sfera tractului digestiv, precum boala Crohn, apendicita sau ulcerul peptic. Se recomandă analize de sânge, pentru a exclude infecții și a diagnostica anemia, videocapsula endoscopică (o metodă prin care se poate vizualiza printr-o cameră de dimensiuni foarte mici interiorul intestinului subțire), radiografia cu bariu a intestinului subțire, rectosigmoidoscopie sau scintigrafie cu Technețiu.
Ce tratament este recomandat pentru diverticulul meckel?
Dacă patologia este asimptomatică, iar starea generală este bună, nu se recomandă niciun fel de tratament.
Cu toate acestea, atunci când apare sângerarea rectală sau alte simptome sau complicații, este nevoie de tratament chirurgical pentru îndepărtarea formațiunii.
Dacă este efectuată o intervenție chirurgicală în alte scopuri, de exemplu apendicită, și se descoperă prezența diverticulului Meckel, acesta va fi îndepărtat în același timp, pentru a evita riscul de complicații.
În ce constă intervenția chirurgicală?
Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea diverticulului Meckel este similară celei efectuate pentru apendicită. Este o procedură ușoară, care, în cazurile necomplicate, se poate efectua laparoscopic și constă în îndepărtarea țesutului care iese la suprafața peretelui intestinal, cu repararea peretelui. Uneori este necesară îndepărtarea unei porțiuni de intestin, dacă aceasta a fost afectată.
Dacă apar complicații, cum ar fi volvulusul sau obstrucția intestinală, se va recurge la chirurgie deschisă sub anestezie generală.
Poate fi nevoie de tratament substitutiv cu fier, în caz de anemie.
La ce complicații poate conduce diverticulul Meckel?
În anumite cazuri, pot apărea complicații (mai frecvente la sexul masculin). Acestea sunt reprezentate de hemoragia intestinală cu pierderi masive de sânge, obstrucție intestinală și volvulus (cu afectarea fluxului de sânge către intestin, complicație severă, devenită urgență chirurgicală), inflamație (diverticulită), perforație diverticulară cu peritonită, invaginație intestinală la copiii mici, tumori diverticulare (foarte rare).
Diverticulul meckel poate fi vindecat?
Intervenția chirurgicală cu eliminarea diverticulului este curativă, eliminând complet simptomele și riscul de complicații ale bolii. Prognosticul pe termen lung este excelent, cu recuperare completă după tratament.
Recomandări pentru persoanele care se confruntă cu această afecțiune. Dar pentru cele care au trecut prin intervenția chirurgicală?
Dacă apar simptome care interferează cu activitățile zilnice, sau sângerări digestive frecvente, se recomandă în mod absolut intervenția chirurgicală. Nu există alte metode conservatoare pentru tratarea acestei afecțiuni, iar sângerările de lungă durată duc la apariția anemiei.
De asemenea, un diverticul inflamat predispune la alte complicații severe, unele chiar amenințătoare de viață, prin urmare, tratamentul este necesar.
După intervenția chirurgicală, mai ales dacă este efectuată laparoscopic, recuperarea este foarte ușoară, fiind completă în aproximativ 2 săptămâni. În câteva zile pot fi reluate activitățile zilnice obișnuite, dar trebuie evitate ridicările obiectelor grele și efortul fizic.
Pot fi prescrise antialgice sau antibiotice în cazul în care a fost vorba despre o diverticulită sau anumite complicații.
Ulterior, se recomandă reluarea treptată a unei activități fizice ușoare zilnice, cu abordarea unui stil de viață activ, evitarea sedentarismului și o dietă echilibrată.
Dieta in diverticulul meckel
Mesele trebuie să fie în porții mici și mai frecvente, în locul a 3 mese principale.
În primele zile postoperator, nutriția va fi, de regulă, intravenoasă, fiind nevoie de repaus digestiv pentru recuperarea completă a intestinelor. Ulterior, alimentația poate fi reluată treptat, prin introducerea unor alimente ușoare, de preferat în formă lichidă, pentru a preveni greața și durerile abdominale. Sunt de preferat piureurile de fructe și legume, supele, iaurtul simplu.
Se recomandă adoptarea unei diete sănătoase, bazate pe cereale integrale, fructe și legume bogate în fibre (cu un necesar de 25-30 de grame de fibre pe zi) și este de preferat să se evite consumul semințelor, nucilor și alunelor în primele săptămâni după operație.
Este necesară hidratarea corespunzătoare pe tot parcursul recuperării, mai ales în cazul în care se consumă cantitiăți ridicate de fibre, pentru a ajuta tranzitul intestinal – cel puțin 8 pahare de apă pe zi. Evitați mâncărurile condimentate, prăjite, precum și cele care provoacă balonare sau constipație.
