Ce sunt bolile autoimune, cum apar și cum le tratăm?

Ce sunt bolile autoimune?

O boală autoimună este o afecțiune în care sistemul imunitar își ataca propriul organism. In mod normal, sistemul imunitar face diferenta dintre celulele proprii si celulele străine, atacand doar germenii patrunsi in organism de aici si diferite boli autoimune.

Într-o boală autoimună, sistemul imunitar priveste o parte a corpului, cum ar fi articulațiile sau pielea, ca fiind străină. Eliberează proteine numite autoanticorpi care atacă in mod eronat celulele sănătoase.

Unele boli autoimune vizează doar un singur organ, de exemplu diabetul de tip 1 dăunează pancreasului. Alte boli, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES), afectează întregul organism.

Citeste si: Boala Lyme – Când această devine o urgență medicală

Citeste si: Ulcer sau Boala Ulceroasa – Cand mergem de urgenta la medic

Lista boli autoimune

Exista o multitudine de boli autoimune, insa in continuare vom enumera cele mai des intalnite dintre acestea:

Diabet de tip 1

Pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul zaharat de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele care produc insulină din pancreas. Rezultatele ridicate ale zahărului din sânge pot duce la deteriorarea vaselor de sânge, precum și a organelor precum inima, rinichii, ochii și nervii.

Artrita reumatoidă (AR)

În artrita reumatoidă (AR), sistemul imunitar atacă articulațiile. Acest atac provoacă înroșire, căldură, durere și rigiditate în articulații. Spre deosebire de osteoartrita, care afectează de obicei oamenii pe măsură ce îmbătrânesc, RA poate începe încă de la varsta de 30 de ani.

Psoriazis/artrita psoriazica

Celulele pielii cresc în mod normal și apoi dispar atunci când nu mai sunt necesare. Psoriazisul determina celulele pielii să se înmulțească prea repede.

Celulele suplimentare se acumulează și formează pete roșii inflamate, de obicei cu forma de solzi de placă de culoare alba-argintie pe piele.

Până la 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă, de asemenea, edeme, rigiditate și dureri la nivelul articulațiilor. Această formă a bolii se numește artrită psoriazică.

Scleroza multipla

Scleroza multiplă (SM) dăunează învelișului de mielină, învelișul protector ale celulele nervoase, în sistemul nervos central.

Deteriorarea tecii de mielină încetinește viteza de transmitere a mesajelor între creier și măduva spinării către și dinspre restul corpului.

Această deteriorare poate duce la simptome precum amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru și probleme la mers.

Boala apare sub mai multe forme care progresează în ritmuri diferite. Potrivit unui studiu din 2012, aproximativ 50% dintre persoanele cu SM au nevoie de ajutor pentru a merge pe jos în decurs de 15 ani de la debutul bolii.

Lupus eritematos sistemic (LES)

Deși medicii din anii 1800 au descris pentru prima dată lupusul ca fiind o boală a pielii din cauza erupțiilor pe care o produce în mod obișnuit, forma sistemică, care este cea mai comună, afectează de fapt multe organe, inclusiv articulațiile, rinichii, creierul și inima. Durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate sunt printre cele mai frecvente simptome.

Boala inflamatorie intestinală

Boala inflamatorie intestinală este un termen folosit pentru a descrie condițiile care provoacă inflamație în mucoasa peretelui intestinal.

Fiecare tip de boala inflamatorie intestinala afectează o parte diferită a tractului gastrointestinal. Boala Crohn poate inflama orice parte a tractului gastrointestinal, de la gură până la anus.

Colita ulceroasă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și rectului.

Boala Addison

Boala Addison afectează glandele suprarenale, care produc hormonii cortizol și aldosteron, precum și hormoni androgeni.

A avea prea puțin cortizol poate afecta modul în care organismul folosește și stochează carbohidrații și zahărul (glucoza).

Deficitul de aldosteron va duce la pierderea de sodiu și excesul de potasiu în sânge. Simptomele includ slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și un nivel scazut al glicemiei.

Boala lui Graves

Boala lui Graves atacă glanda tiroidă din gât, determinând-o să producă o cantitate prea mare de hormoni.

Hormonii tiroidieni controlează consumul de energie al organismului, cunoscut sub numele de metabolism.

Aportul prea mare de ho0rmoni tiroidieni accelerează activitățile corpului, provocând simptome precum nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și scădere în greutate.

Un simptom potențial al acestei boli este ochi bombați, numit exoftalmie.

Poate apărea ca parte a ceea ce se numește oftalmopatia lui Graves, care apare la aproximativ 30% dintre cei care au boala lui Graves, conform unui studiu din 1993.

Sindromul Sjögren

Această afecțiune atacă glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Simptomele caracteristice ale sindromului Sjögren sunt ochii uscați și gura uscată, dar poate afecta și articulațiile sau pielea.

Tiroidita Hashimoto

În tiroidita Hashimoto, producția de hormoni tiroidieni încetinește până la o deficiență. Simptomele includ creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseala, căderea părului și umflarea tiroidei (gușă).

Miastenia gravis

Miastenia gravis afectează impulsurile nervoase care ajută creierul să controleze mușchii. Când comunicarea dintre nervi și mușchi este afectată, semnalele nu pot direcționa mușchii să se contracte.

Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară care se agravează odată cu activitatea și se ameliorează odată cu odihna.

Adesea sunt implicați mușchii care controlează mișcările ochilor, deschiderea pleoapelor, înghițirea și mișcările faciale.

Vasculita autoimună

Vasculita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele, permițând mai puțin sânge să curgă prin ele.

Anemie pernicioasă

Această afecțiune provoacă deficiența unei proteine, produsă de celulele din stomac, cunoscută ca factor intrinsec, care este necesar pentru ca intestinul subțire să absoarbă vitamina B-12 din alimente.

Fără suficientă din această vitamină, cineva va dezvolta o anemie, iar capacitatea organismului de a sinteza corectă a ADN-ului va fi modificată.

Anemia pernicioasă este mai frecventă la adulții în vârstă. Potrivit unui studiu din 2012, afectează 0,1% dintre oameni în general, dar aproape 2% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani.

Boala celiacă

Persoanele cu boala celiacă nu pot mânca alimente care conțin gluten, o proteină care se găsește în grâu, secară și alte produse din cereale.

Când glutenul se află în intestinul subțire, sistemul imunitar atacă această parte a tractului gastrointestinal și provoacă inflamație.

Un studiu din 2015, sursă de încredere, a remarcat că boala celiacă afectează aproximativ 1% dintre oamenii din Statele Unite.

Un număr mai mare de oameni au raportat sensibilitate la gluten, care nu este o boală autoimună, dar poate avea simptome similare, cum ar fi diareea și durerea abdominală.

Citeste si: Tratament Naturist Candida

Ce medic trateaza bolile autoimune?

Medicul de care aveti nevoie difera in functie de boala autoimuna de care suferiti. Medicul dumneavoastra de familie va poate indrepta spre un:

• Reumatolog.
• Gastroenterolog.
• Endocrinolog.
• Dermatolog.

Boli autoimune simptome

Simptomele timpurii ale multor boli autoimune sunt foarte asemănătoare, cum ar fi:

• oboseală
• dureri musculare
• roseata locala sau sistemica
• febra 
• probleme de concentrare
• amorțeală și furnicături în mâini și picioare
• caderea parului
• iritatii ale pielii

Anumite boli autoimune individuale pot avea, de asemenea, propriile lor simptome unice. De exemplu, diabetul de tip 1 provoacă sete extremă, scădere în greutate și oboseală.

Boala inflamatorie intestinala provoacă dureri de burtă, balonare și diaree.

Cu boli autoimune precum psoriazisul sau RA, simptomele pot sa paapara sau sa dispara. O perioadă de exacerbare a simptomelor se numește criză. O perioadă în care simptomele dispar se numește remisie.

Cauze boli autoimune

Cauza exactă a bolilor autoimune este necunoscută. Cu toate acestea, există factori de risc care vă pot crește șansele de a obține o boală autoimună.

Factorii de risc in boli autoimune

• Unele medicamente. Discutați cu medicul despre efectele secundare ale medicamentelor pentru tensiunea arterială, statine și antibiotice.
• Istoric familial de boli autoimune. Unele boli sunt genetice – ele apar în familii.
• Fumat.
• Aveți deja o boală autoimună, lucru care creste riscul de a dezvolta inca o boala autoimuna.
• Expunerea la toxine.
• Sexul feminin – 78% dintre persoanele care au o boală autoimună sunt femei.
• Obezitatea.
• Diferite infecții.

Tratament boli autoimune

Nu există remedii pentru aceste boli autoimune, dar simptomele pot fi gestionate. Sistemul imunitar, genetica și mediul fiecăruia sunt diferite. Asta înseamnă că tratamentul tău trebuie să fie unic.

Câteva exemple de medicamente utilizate pentru a trata unele boli autoimune includ:

• Calmante.
• Antiinflamatorii.
• Medicamente pentru depresie și anxietate.
• Injecții cu insulină.
• Medicamente pentru somn.
• Corticosteroizi.
• Creme și pastile pentru erupții cutanate.
• Imunoglobulină administrata intravenos
• Medicamente care suprimă sistemul tău imunitar (imunosupresoare)

Cand devin urgente medicale bolile autoimune?

Este necesar sa apelati la ajutor medical de urgenta dacă oricare dintre următoarele simptome ale bolii autoimune devin severe:

• Dificultăți de respirație (dispnee). Amintiți-vă că unele persoane cu o boală autoimună pot experimenta acest lucru atunci când sunt însărcinate.
• Durere severă în piept/presiune în piept.
• Durere de cap care începe brusc și se simte ca „cea mai mare durere de cap pe care ai avut-o vreodată”.
• Slăbiciune bruscă, mai ales dacă nu te poți mișca.
• Amețeală care nu se oprește.

Alimentatia in bolile autoimune

Dieta corectă poate ajuta la ameliorarea durerii și la vindecarea bolilor autoimune. În general, evitați cofeina, alcoolul, zahărul, cerealele, lactatele și carnea roșie și concentrați-vă pe fructe, legume, grăsimi sănătoase și pește.

Boli autoimune. Autor: Maria Mihalcea. Medic endocrinolog