Variola maimuței este o infecție rară, care a ajuns recent și în Europa și Statele Unite. În mod normal, ea există în anumite zone ale Africii Centrale și de Vest, fiind răspândită de către animalele sălbatice (este o zoonoză).
Infecția este dată de un virus din genul Orthopoxvirus (ce include și virusul variolei, responsabil de boala numită variolă, virusul vaccinia și virusul variolei bovine) familia Poxviridae. Există 2 variante genetice ale virusului, cea din Bazinul Congo (Africa Centrală) și varianta Vest-Africană.
Variola maimuței a mai dat câteva cazuri internaționale, de exemplu în 2003, când au apărut epidemii în Statele Unite, prin contactul cu anumiți câini sălbatici de preerie, infectați, care ar fi fost importați dintr-o regiune din Africa. Epidemia a dat aproximativ 70 de cazuri.
În 2018, au mai existat câteva cazuri, la niște călători din Nigeria către Israel și Marea Britanie, ulterior și în Singapore, iar în 2021 au existat câteva cazuri în SUA.
În luna mai, 2022, au fost depistate mai multe persoane infectate cu variola maimuței în țări care nu reprezintă regiuni endemice, dar nu s-a descoperit încă sursa acestora.
Articol recomandat: Este purpura trombotică trombocitopenică asociată cu noul vaccin anti-COVID19?
Cum arata variola maimutei?
Cum se transmite variola maimuței? Cauze
Virusul a ajuns în alte zone ale lumii în urma călătoriilor internaționale sau al importului de animale.
Se pare că virusul ar fi purtat de primate (maimuțe), de unde s-ar putea răspândi la oameni.
Articol recomandat: Boala Lyme – Când această devine o urgență medicală
Este variola maimutei o boală transmisibilă prin aer?
Boala se transmite prin contactul unei persoane cu animalul purtător sau cu o altă persoană infectată. Modalitățile de transmitere sunt reprezentate de rănile de la suprafața pielii (chiar și zgârieturi mici, neobservabile), dar și prin tractul respirator, deci pe calea aerului, sau prin mucoase – nazală, bucală sau oculară.
Contactul infectant cu animalele poate avea loc prin mușcătură, contact direct cu leziuni sau cu fluide ale animalelor – cum ar fi sângele contaminat, dar și prin pregătirea cărnii pentru consum.
În ceea ce privește transmiterea de la oameni, ea are loc prin picături de salivă sau secreții nazale (picături Pffluge), care sunt eliminate în timpul strănutului, tusei, vorbitului, cântatului. Aceste picături traversează cu ușurință aerul pe distanțe apropiate (aproximativ 2 m) sau în caz de contact apropiat.
Nu numai calea respiratorie este implicată, ci și contactul cu fluide sau leziuni ale persoanelor infectate și mai mult, contactul cu haine și materiale contaminate.
Articol recomandat: Sindromul Covid Lung. Ce am aflat și câte mai rămân științei de elucidat?
Este variola maimutei o boală înalt contagioasă? Cât de repede se transmite?
Spre deosebire de variolă, declarată eradicată la nivel mondial în 1980, variola maimuței pare a se transmite mai greu, fiind mai puțin contagioasă, și de asemenea produce o formă a bolii mai puțin severă. Transmiterea interumană se realizează mult mai greu.
Din momentul infecției, durează între 5 și 21 de zile până la apariția simptomelor. Este o boală autolimitată, ceea ce înseamnă că trece de la sine, boala având o durată de aproximativ 2-4 săptămâni, însă există și cazuri în care se pot produce complicații.
Simptome variola maimuței
După o perioadă de incubare, cel mai frecvent între 6-13 zile (dar poate varia între 5-21 de zile), apar semnele infecției, în 2 etape:
- perioada de invazie – între 0-5 zile, în care pot apărea:
- febră
- durere intensă de cap
- inflamația ganglionilor limfatici (limfadenopatie), ce reprezintă un semn distinctiv de alte boli cu manifestări similare, cum ar fi varicela sau pojarul
- dureri de spate
- dureri musculare
- astenie importantă, oboseală, fatigabilitate
- perioada de erupție tegumentară, la 1-3 zile de la apariția febrei. Rash-ul tegumentar apare în special pe față și extremități (mâini, picioare), mai puțin la nivelul trunchiului. Implică mai ales palmele și tălpile. Poate afecta și mucoasa orală, genitală sau conjunctivele oculare, dar și corneea, în cazuri mai rare.
Erupția se dezvoltă inițial sub forma unor macule (leziuni plane), care se transformă în papule (leziuni reliefate la suprafața pielii), apoi vezicule (acumulează lichid în interior) și pustule (fluidul din interior capătă o colorație galbenă, similară puroiului).
Ulterior, acestea se usucă, formează cruste și cad.Leziunile pot apărea în număr variabil, de la câteva vezicule la leziuni care confluează și pot duce la regiuni importante acoperite de cruste, care se vor descuama.
Simptomele se ameliorează și dispar după aproximativ 2-4 săptămâni.
Complicații
Persoanele predispuse la complicații sunt copiii mici și persoanele imunodeprimate.
Ele pot include infecții secundare, bronhopneumonie, encefalită, sepsis, infecții ale corneei până la pierderea vederii.
Cum poate fi prevenită variola maimuței?
Iată ce poți face pentru a preveni infectarea cu acest virus:
- evită contactul cu animalele care pot fi purtătoare ale virusului, mai ales animale bolnave sau decedate, în zone considerate endemice, în cazul în care călătorești în regiunile respective. Evită contactul apropiat cu persoane infectate.
- nu consuma sau atinge carne ce provine de la animale sălbatice
- evită contactul cu orice material ce a fost în preajma animalului respectiv, de exemplu așternuturi, culcușuri etc. De asemenea, nu atinge haine sau așternuturi ale persoanelor bolnave
- pacienții infectați trebuie izolați de alte persoane, mai ales de cele la risc (copii mici, persoane cu probleme de imunitate)
- trebuie să ai o igienă riguroasă, mai ales după interacțiunea cu animale sau persoane potențial infectate (este foarte important spălatul pe mâini cu apă și săpun, dar și utilizarea dezinfectanților cu alcool pentru mâini)
- dacă aparții personalului medical, folosește echipament de protecție atunci când îngrijești persoane infectate.
Diagnostic
În primul rând, boala trebuie diferențiată de alte infecții virale cu manifestări similare, cum ar fi varicela sau pojarul, dar și cu alte infecții bacteriene.
Pentru diagnosticul concret al bolii, se prelevează o cantitate mică de lichid de la nivelul leziunilor (veziculelor sau pustulelor) sau cruste care acoperă leziunile, care vor fi ulterior examinate în laborator. Aceste materiale contaminate necesită transport special și sigur.
Examinarea se face prin PCR. Uneori, se poate recurge la biopsii mici de piele.
Boala nu se poate diagnostica prin serologie cu detectare de antigene sau anticorpi în sânge, deoarece pot exista multe rezultate fals pozitive.
Există tratament?
Nu există în prezent un tratament ținitit și sigur, dovedit împotriva acestui virus.
În prezent, îngrijirea pacienților infectați presupune doar terapie simptomatică, destinată ameliorării semnelor și simptomelor bolii sau prevenirii și tratării complicațiilor sau sechelelor pe termen lung (de exemplu, antipiretice pentru scăderea febrei).
Nutriția adecvată și hidratarea intensă sunt foarte importante.
Infecțiile bacteriene secundare necesită tratament cu antibiotice.
Este în cercetare tratamentul bazat pe antivirale (un agent antiviral denumit Tecovirimat este testat în prezent), însă nu este momentan disponibil la nivel mondial.
În cazul în care suspectezi că ai fi infectat cu acest virus, va trebui să te prezinți la camera de gardă a secției de Boli Infecțioase și Tropicale, și să eviți contactul cu alte persoane.
Mergi urgent la medic dacă:
- te-ai întors recent dintr-o zonă endemică pentru această infecție, iar călătoria a avut loc în urmă cu maxim 3 săptămâni
- ai intrat în contact în ultimele 3 săptămâni cu cineva recent întors dintr-o astfel de regiune sau care a avut simptome ale variolei maimuței
- ai o erupție pe piele similară celei prezentate mai sus.
Anunță medicul despre contactul sau călătoria recentă și izolează-te.
Vaccinul împotriva variolei previne variola maimuței?
În trecut, vaccinul antivariolic a avut un efect protector, însă persoanele mai tinere de 40-50 de ani (în funcție de țară), nu au mai fost vaccinate, campania fiind oprită la nivel mondial, deoarece boala a fost considerată eradicată. Prin urmare acestea devin susceptibile la infecția cu variola maimuței.
Care este rata mortalității prin îmbolnăvirea cu variola maimuței?
Se pare că rata fatalității este între 3-6% la nivel mondial. În Africa, aceasta variază între 1-15%, iar cele mai multe cazuri de deces se înregistrează la copiii mici (la copiii nevaccinați, mortalitatea ajunge la 15-20%).
Există 2 variante ale virusului. Varianta Congo este mai severă, cu o mortalitate de 10% și cu transmisibilitate mai mare în rândul oamenilor decât varianta Vest-Africană (aceasta fiind implicată în cazurile descoperite recent), cu o mortalitate de doar 1%.
